omule cu chip de astru,
chip albastru,
chip sihastru,
rupe lanțurile mele,
sfarmă-le în colți de stele
să le spele niște iele și
mă du peste câmpii
mărăcinii să-i simt vii.
rupe-mi inima în două
și-o îmbracă-n haină nouă,
haină nouă de mătasă,
simte-mi geana mătăsoasă,
spune-mi iar că sunt frumoasă,
că m-ai vrea la tine-n casă.
vreau să-ți văd iar ochiul astru,
chip albastru de sihastru,
s-aud dorurile tale,
dor de mine și izvoare,
dor de vorbe-amăgitoare și
de clipa ce-a trecut
îngropată-n dorul mut
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
ieri mi-a bătut primarul în poartă cu un teanc de pliante netede și strălucitoare de trei ani nu i-am văzut mutra î...
-
foșnetul din tine o să îţi acopere ochii în prag de noapte singur cu umbra ta îmbrățișând albastrul cerului întunericul o să se scurgă ... -
mă țin lipită de buza cerului, ca un timbru imaginat pe fața timpului îndemn inima la pas. mă pierd printre ruine las loc fluturelu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu