ma infasor pe stalpul cel de fum ca iedera
albastra
trec pe langa
sentimente expirate
atarn in pomul facerii
de vaiete prelungi
invart cu degetele
incovoiate
in tigaie si
ma stoprsc cu jar
ii strig himerei
de dupa linia conturata
pe obrazul mortii :
arzi, iubire,
arzi!!!
ce mama dracului!
doar suntem singuri...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
ieri mi-a bătut primarul în poartă cu un teanc de pliante netede și strălucitoare de trei ani nu i-am văzut mutra î...
-
foșnetul din tine o să îţi acopere ochii în prag de noapte singur cu umbra ta îmbrățișând albastrul cerului întunericul o să se scurgă ... -
mă țin lipită de buza cerului, ca un timbru imaginat pe fața timpului îndemn inima la pas. mă pierd printre ruine las loc fluturelu...
2 comentarii:
http://cititordeproza.ning.com/profile/manuro
te stiu si te apreciez. pasii ni s-au mai intersectat pe cititor de proza. cu mare drag
Trimiteți un comentariu