până aici ţi-a fost
îi strig şi-l ţin strâns de mână
ce i-aş mai putea zice cuiva care
nu ştie că m-am născut în ţara
în care copiii îşi vând copilăria
la colţ de stradă sau
te poţi îmbogăţi din cancer
oameni fără de feţe
îmi strigă numele
din carele de foc
aruncă grămezile
de şerpi încolăciţi
-umbrar de chipuri-
cu zâmbet răvăşit
colorează vocile în albastru
şi îmi promit o linişte de fier
.....................................................
atunci cad
atârnând brusc
suspendată de limba
umflată a puternicului pământ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu