şi cer şi pământ
nisipuri adună
m-adun într-un gând
ca cerul s-apună.
şi cântul pribeag
îmi trece de poartă
în pietre mă sparg
dar gura mi-e caldă.
şi vânturi şi ploi
sub giulgiu mă-ngroapă
şi noi amândoi
închişi într-o şoaptă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
ieri mi-a bătut primarul în poartă cu un teanc de pliante netede și strălucitoare de trei ani nu i-am văzut mutra î...
-
mă țin lipită de buza cerului, ca un timbru imaginat pe fața timpului îndemn inima la pas. mă pierd printre ruine las loc fluturelu...
-
Oare vei mai veni, TU, cititorule, Pe vârfuri de zare, Flori de pe inima mea Vei mai culege? Auzului decopertându-i ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu