de la o vreme suport
orice suport vorbele goale
ca pe o haină de cristal
suport cuiele din grindă
suprema noapte sugrumată cu
câini la poartă şi-mi urlă sufletul
în fiecare seară a copil sărman
am devenit un aşternut priveghiurilor
am devenit o pată pe obraz
aşteptând braţe inegale
să mă poarte
să îmi aducă iar zăpezile albastre
închise-n cubul rubik
cu aripă de curcubeu
fii răbdătoare dimineaţă
fii răbdătoare
şi recompune-mi altă jertfă
sădită-n trupul mărilor
ca la-nceputuri
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu