plecări neaprobate

prea mulţi de Da
neobositul nu s-a stins
a pierit sugrumat cu urechea deschisă
în cealaltă parte a cerului golit de îngeri şi
ape iar eu stau aici întemniţată înlăuntru
foii neînsemnate de parcă nu-i mai aparţin pământului
aştept cu sufletul în gât ordonanţe nelipsite
mari şi mici urgente şi fulgerătoare
ca nişte pocnituri din degete
ştiu că Nimeni nu mi-ar fi aprobat plecarea
până nu mi-ar fi reproşat tăios că
sunt fiică rătăcită a deşertului de foc
risipită în cele patru nopţi de nedormit
mi-s ochii injectaţi şi tulburi

oarecum mi-erau deajuns
oasele trupului meu ce
sfârâiau şi se sfârșeau
melodios fără
nici o veste de neoprit