scrisoare
dragul meu cu pleoapele de plumb
culegător de umbre vineții
ochii tăi îmi strălucesc
în frunte
săpând un crater
incandescent
năvalnic
de după ceruri cobori ploaia
de pietre înspre râu și
îți suspin potop de frunze
imașuri nesfârșite dar
târzii
dragul meu culegător
al umbrelor din pietre
curând ni s-or atinge ochii
e ca atunci când
degetele înveșmântate
pătrund în răni
și-adormi...
adormi...la căpătâi cu
aceleași umbre ascuțite
înfipte-n trupul mărilor
de veșnicii
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
ieri mi-a bătut primarul în poartă cu un teanc de pliante netede și strălucitoare de trei ani nu i-am văzut mutra î...
-
mă țin lipită de buza cerului, ca un timbru imaginat pe fața timpului îndemn inima la pas. mă pierd printre ruine las loc fluturelu...
-
Oare vei mai veni, TU, cititorule, Pe vârfuri de zare, Flori de pe inima mea Vei mai culege? Auzului decopertându-i ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu