multcăutatul

poveștile mele nu mai încep
cu a fost odată
poveștile mele se ascund în
raze de-ntuneric și
se scufundă-n trupul peșterii
aud râsul șăgalnic
EL
mereu același el
mult căutatul meu amurg
în sâmburii de rodii și în petale
de nemurire o să-mi ghicești
și o să-mi spui că
pot din cioburi să reclădesc oglinzi
pot face ramuri negre cu care o
să-nvelesc uitații în marele somn
la poarta înțelepciunii
mi se vor despleti pe rând
dureri adunându-se în coapse
a dragoste sau poate a ură
nici nu mai știi
lemn de cireș ți-s toate oasele
și eu tot o să umblu
mereu
mereu
cutreierând cerul
desculțat o să
alerg de la un capăt al firii
până la țărmul curcubeului
oricum ceasul și-a
înghițit inimile demult