trec de cealaltă parte a înserării
zăresc vârfurile ascuțite de brazi
în imperiul de cenușă
luminile s-aprind
se sting
s-aprind ca niște maci
înecați în râuri de umbre
tu stai doamne al meu
și-al tuturor acelora care-ți
înveșmântează cămpiile cu brazde
săpate în cuvânt și îmi
deschizi pentru o vreme calea
să pot înainta orbește în burta peștelui
întunecat
prind timpului cunună
și decupez cărarea din lumini
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
ieri mi-a bătut primarul în poartă cu un teanc de pliante netede și strălucitoare de trei ani nu i-am văzut mutra î...
-
mă țin lipită de buza cerului, ca un timbru imaginat pe fața timpului îndemn inima la pas. mă pierd printre ruine las loc fluturelu...
-
Oare vei mai veni, TU, cititorule, Pe vârfuri de zare, Flori de pe inima mea Vei mai culege? Auzului decopertându-i ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu