mi-aș fi dorit să fiu
o noapte nesfârșită cu
pereții de lemn
neatinși
să tușesc flegmatic și
să înjur groparii să
icnesc de durere în izbiturile
bocancilor grei să mă așez la
margine de drum să mă răsucesc pe toate părțile
să mă fac ghem
și să pot
să mă destram
în coastele tale
galbene
ca lutul sacru
îmi sunt toate gândurile
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
ieri mi-a bătut primarul în poartă cu un teanc de pliante netede și strălucitoare de trei ani nu i-am văzut mutra î...
-
mă țin lipită de buza cerului, ca un timbru imaginat pe fața timpului îndemn inima la pas. mă pierd printre ruine las loc fluturelu...
-
Oare vei mai veni, TU, cititorule, Pe vârfuri de zare, Flori de pe inima mea Vei mai culege? Auzului decopertându-i ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu