intru iar în hora pisicilor
cu ochii cambraţi
cu frânturile de cer
atârnând
învârt noaptea pe deget
să nu mai curgă
las limbile aspre
să mi se așeze pe frunte şi
eu strig şi ele miorlăie şi
ele strigă lingându-mi unghiile cusute
mă şi închipui
alungată de ale tale
gânduri speriate visez că
mă curm de la jumătate
mă zbat şi mă târâi
alunec şi
mă prind
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
ieri mi-a bătut primarul în poartă cu un teanc de pliante netede și strălucitoare de trei ani nu i-am văzut mutra î...
-
mă țin lipită de buza cerului, ca un timbru imaginat pe fața timpului îndemn inima la pas. mă pierd printre ruine las loc fluturelu...
-
Oare vei mai veni, TU, cititorule, Pe vârfuri de zare, Flori de pe inima mea Vei mai culege? Auzului decopertându-i ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu