o cheamă irenne are
tenul vărgat un ochi galben şi
celălalt albastru irenne
iubeşte morţile târzii
priveghează se sperie
vrea să treacă prin
ea însăşi trage obloanele şi
stă aşa ferecată ca la o
răscruce de suflet aşteptând
să o acopere cerul.
o acoperă? sau...
ce o fi apăsarea
aceea de umbră
neînţeleasă şi ciudată?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
ieri mi-a bătut primarul în poartă cu un teanc de pliante netede și strălucitoare de trei ani nu i-am văzut mutra î...
-
mă țin lipită de buza cerului, ca un timbru imaginat pe fața timpului îndemn inima la pas. mă pierd printre ruine las loc fluturelu...
-
Oare vei mai veni, TU, cititorule, Pe vârfuri de zare, Flori de pe inima mea Vei mai culege? Auzului decopertându-i ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu