Interferenţe

Memoria mea te priveşte frust,
de la adânci depărtări
ca o scriitură străveche,
întipărită pe obrazul femeilor îndoliate.

Buze: nuferi pe ape adânci,
toacă şi coboară strigătul în asfinţit
mă traversează o fantomă,
se chirceşte în mine o clipă
doar cât să îţi scrie numele
cu litere de lacrimi.

Închid cercul de foc
în jurul trupurilor noastre
carnea sufletului miroase
brutal a ierburi sălbatice.
Ochiul lui Shiva clipocește enigmatic –
și noi, aceiaşi, ascunşi îndărătul
irisului senin, albastru.