convertire în albastru
sunt eu,
sunt aici
și te aștept sub umbrele înserării
la margine de eden destrămat
sinedriul ne-a convertit în albastru
stropindu-ne cu lacrimi dospite-n râul iordanului
suntem rabanii unui neam apus.
dar am vești noi. pentru tine
am adus carte.
ia-mi în palmele calde
mâinile ude și hai să plângem limpede
într-un singur pumn,
pentru fericire,
pentru fiecare în parte
până se trezește soarele vreau să fiu închisă înlăuntrul insulei deșarte să mă acoperi cu frunze și să le spui:
-aici, zace Ea,
pentru că nu a vrut
să-mi înflorească în palmele calde...
și astrul, în dărnicia lui,
o să-mi usuce obrajii
spulberând ploaia
care îmi clocotește în suflet
ca o furtună
alături de culcușul șarpelui
strâng la piept cu o durere mută
sărutul lui iuda uitat
în trupurile pendulate.
http://youtu.be/F2qZwW6uYgY
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
ieri mi-a bătut primarul în poartă cu un teanc de pliante netede și strălucitoare de trei ani nu i-am văzut mutra î...
-
mă țin lipită de buza cerului, ca un timbru imaginat pe fața timpului îndemn inima la pas. mă pierd printre ruine las loc fluturelu...
-
Oare vei mai veni, TU, cititorule, Pe vârfuri de zare, Flori de pe inima mea Vei mai culege? Auzului decopertându-i ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu