te simt iar dimineață de iunie
întârziată
cu zâmbetul tras peste obraz
ai flori de iasomie
răsădite în piept
și inima a început
să-ți cânte
pe șoaptele de val
nu mă-ndoi aici sub frunte
îți desenez un cer
cu multe constelații
și am să tai văzduhul
într-un țipăt de la un capăt la celălalt
am să-ți așez fotografii cu mame pisici copii copaci și flori
în rânduri
ca tu să poți și să-ți sprijini trupul eteric
atunci când nopțile se sting
aici acum acolo
or să se contopească odată
într-o altă lume pe care am să ți înfloresc
luceferi
suflându-ți aripile în obraz
te las lipit de stăncile târzii
și legănându-ți visul
îți spun povești desprinse de pe chipul lunii
cu magi și
zăpezi de altădată
topite-n lunile de vară.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
ieri mi-a bătut primarul în poartă cu un teanc de pliante netede și strălucitoare de trei ani nu i-am văzut mutra î...
-
mă țin lipită de buza cerului, ca un timbru imaginat pe fața timpului îndemn inima la pas. mă pierd printre ruine las loc fluturelu...
-
Oare vei mai veni, TU, cititorule, Pe vârfuri de zare, Flori de pe inima mea Vei mai culege? Auzului decopertându-i ...
Un comentariu:
:) frumos poemul! dar a cui a fost
ziua atunci, in iunie? O zi frumoasa !!!
Trimiteți un comentariu