prin unghii mi se vor strecura
nişte şoareci incandescenţi
cu dinţii de fildeş
o să îmi roadă carapacea
şi eu am să mă rostogolesc
am să mă rostogolesc
am să mă rostogolesc
sfărâmată
la poalele nopţii
ca un animal
încolţit
am să fac multe
multe rugăciuni
doamne doamne
nu îmi lua cazmaua
în întunericul sorţii
sigur mă vei pierde
sigur
mă voi rătăci
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
ieri mi-a bătut primarul în poartă cu un teanc de pliante netede și strălucitoare de trei ani nu i-am văzut mutra î...
-
mă țin lipită de buza cerului, ca un timbru imaginat pe fața timpului îndemn inima la pas. mă pierd printre ruine las loc fluturelu...
-
Oare vei mai veni, TU, cititorule, Pe vârfuri de zare, Flori de pe inima mea Vei mai culege? Auzului decopertându-i ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu