ies din timpul static
fără de umbră
cu mâinile eliberate
în mine cresc nişte copaci scobiţi în
forme contorsionate cu gurile căscate
ca nişte hăuri aplecate peste maluri
fantome străvezii îşi bat pumnii de fum
în uşa cerului:
-deschideţi!!!
s-a încuiat grădina fanteziilor
(de azi morţii nu mai au luntre nu mai au punte nu mai au flori de sfori nu mai au nici urme
de culori)
s-au închis magazinele de vise
femeia asta e nebună
încearcă să ne ia dunărea
cu preşul sub care a ascuns
un soare atât de albastru
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
ieri mi-a bătut primarul în poartă cu un teanc de pliante netede și strălucitoare de trei ani nu i-am văzut mutra î...
-
mă țin lipită de buza cerului, ca un timbru imaginat pe fața timpului îndemn inima la pas. mă pierd printre ruine las loc fluturelu...
-
Oare vei mai veni, TU, cititorule, Pe vârfuri de zare, Flori de pe inima mea Vei mai culege? Auzului decopertându-i ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu