nocturnă gothică

solitude

treceam dincolo de
surâsul ploii smulgeam nuferii
cu inimi pătate
peste sicriul deschis
se aruncau mame neadormite
-naniii-naaaaniii le
auzeam glasurile arămii
,,nu trebuie,,-nu...
să nu uiți cântecul de leagăn
chiar dacă ți-au plecat copiii
chiar dacă nu se mai aud triluri
peste ape e drumul iluziei
nu-l poți acuma părăsi
-un piept dezgolit
o mână descărnată-
e atâta durere în cuibul de vultur zic
încât îmi vine să
iau noaptea de gât
să o învârt peste toți copacii
și tot învârtind-o să
o arunc până
la nouri să o învăț
alăturea de morțiii
morții
a trăi