chemări de suflet

fluturi metalici îmi
împletesc diademele stelare
în mijlocul eternului
sulițe se frâng
zornăit de alămuri îmi
încorsetează pleoapa în
zbateri mute înalță
imnuri suave inimă a mea de cedru
reclădită bucată cu bucată
în fioruri de plumb
auzi-mă-vei doamne
când mi se vor
desfrunzi la poartă
nopțile astrale în
scrâșnet de mormânt
vei ninge-n catedrale somptuos
cu pâlpâit de candele-n
vitralii o să-mi pictezi smârcuri mâlite
de lumini și
poate
îngerii ți-or plânge
cu lacrimi de ghips
trandafirul din deget
o să-mi împietrească
petală cu petală
vor fulgui amețitor luceferi galbeni
peste visuri
să îți strig...chemări
de suflet