jazz pe malul râului de foc

muzica de jazz mă face melancolic
banal ai spune tu dacă n-ai crede
că numai atunci plămânii mei se umplu
de o ceață groasă foarte densă
pătrund cuțitele în ea mi-o taie
în felii subțiri scrâșnind
ia omule simte-te bine
respir
inspir respir prin geamul fumuriu
îmi aud gândul cum se prăbușește
alunecarea mă va face să îmi storc lacrimi de durere
pe care mi le așezi în rânduri pe o lespede din piatră
cu aripi imense desfăcute a zbor de dinainte înfrânt

primăverile or fi mai răcoroase
că uite jivine cu gheare albastre
ies prin perdelele de sânge
mă și întreb în dodii unde o fi
dispărut soarele de aur
cine din grumazul lunii a
mușcat oftând

dar cântărețul ascultă
inima mea se ridică bătând
scoate sunete suave le amestecă-n pahare
ia omule si soarbe ți-o fi mai bine
ascultă...
ascultă...sau varsă umbrele-n tine
măcar o dată să te zăresc tușind

ta-ta-ta-tuuuuuu...ta-ta-ta-ta
ta-tuuutuuuu...tu-tu-tutaaan

îmi soarbe lumina o geană
și văd printre frunzele aurite
acorduri stridente mă-nșfacă de ceafă
adorm
amenințând: ta-ata-ta-tu...
ta-ta-ta-taaan...jazz pe malul râului de foc