nocturnă gothică

în oamenii cu mască îmi zac neliniști
sidefii. e mai răcoare. azi o să le duc leșurile

în ninsori cu mâinile goale strânse de pulpana

pelerinei cernite mă scufund în zborul miilor de păsări

nu văd nici zidurile pustiite nici cumpăna fântânii

ce-și înălța odată glasul din adânc. e nopate .
știi?
sunt clipe din acelea răbegite când zilele te acuprind cu

genunchii chirciți mușcându-și umărul pâna la sânge zorii nu

îndrăznesc să se arate. tremură. și printre cruci pasc vulturii cu

coarne voiesc să ciugulească multe pene înnegrite din
trupuri schilodite de infern rod

șobolani albaștri chițcăind scot
cozile arcuite prin burțile putrede
lăsând un loc mai curat oamenilor de rând
le plac orașele străvechi cu

gust de sare cu păsări oarbe amețite de
lumina ochilor metalici de vampiri

din trupul lunii atârnă
sumbru

trena înstelată a nopților păgâne
ce pășeau cândva maestuos

prin sulfetul florilor crescute în
cărțile de rugăciune sufla-va-n veci
pacea eternă și rădăcinile vor plânge
urme tot mai vechi