aproape scrâșnește foaia albă
lipsită de gânduri
și tata mă întreabă
de ce-i mai scriu
pe obraz
adâncindu-i rana
dar la-nceput
a fost cuvântul
fără de om
fără de graniță
fără de țară
și cuvântul s-a făcut OM
și omul?
...omul a îngenunchiat
cu mâinile-n sânge
pe nevoile sale
a cerut luminii
să nu-l mai ardă
și aerul?
...aerul s-a colorat în
zecile de mii de
curcubeie...
pentru că
,,la început A FOST CUVÂNTUL.,,
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
ieri mi-a bătut primarul în poartă cu un teanc de pliante netede și strălucitoare de trei ani nu i-am văzut mutra î...
-
mă țin lipită de buza cerului, ca un timbru imaginat pe fața timpului îndemn inima la pas. mă pierd printre ruine las loc fluturelu...
-
Oare vei mai veni, TU, cititorule, Pe vârfuri de zare, Flori de pe inima mea Vei mai culege? Auzului decopertându-i ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu