Visuri destrămate

Bat la porțile iubirii iară
visuri destrămate,
vorbe picurate
și inimi uitate...

Mii de morți, aseară,
cu mâini descărnate
începeau a bate
la uși ferecate...

Îngropăm sub soare
bobul de iubire.
Nu-l găsi-voi oare
cioclii de safire,
cu chip de sticlete
și ochi de orbete?

Nopți de Sânzâiene
sau de Dragobete,
nopțile tîrzii
când uitai să vii,
ne așteaptă-n zori
cu umblet fiori...

Vai, se naște vraja
dar le porțile iubirii
iar se pune straja...
straja despărțirii?

Suflete din cer
păsări albe poartă.
Stâlpii porții tale
sprijină o moartă...

Tânăra fecioară
se trezește iară.
Joacă dansu-i tainic,
pe un pod de cuie
înroșite-amarnic...
Și-și îndeasă talpa
să n-o întrecă alta...

Pentru ca de aseară,
bat la poartă iară
visuri destămate
și iubiri furate,
cioclii de safire
cei fără iubire...