un ceas fără de limbi
îmi vorbește
între un tic şi un tac
notele fugare desenează
pe asfalt tăcerea
trecutul e doar nevoia
de a căuta
prin tine
prezentul hârcâie şi
trece cu mâinile împreunate
ca o închinare prea târzie
într-o catedrală pustie
cu îngerii zburând
din vitralii
un ceas fără de limbi
îmi pune degetul pe rană şi
viața îmbrăcată sumar
trece pe un drum cotit
râzând într-o zvârcolire
cu mâinile pe burtă
închisă înlăuntrul pleoapelor
ca un gol fără de margini
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
ieri mi-a bătut primarul în poartă cu un teanc de pliante netede și strălucitoare de trei ani nu i-am văzut mutra î...
-
foșnetul din tine o să îţi acopere ochii în prag de noapte singur cu umbra ta îmbrățișând albastrul cerului întunericul o să se scurgă ... -
mă țin lipită de buza cerului, ca un timbru imaginat pe fața timpului îndemn inima la pas. mă pierd printre ruine las loc fluturelu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu