oameni ca despre nişte ape
tulburi care-au mai trecut
prin mine
într-o armonie
aproape perfectă
malul se leagă de mal
unda se topeşte
în unde
...............tresar şi respir uşoor
cu genunchii aplecaţi
până ce limba începe
să mă încâlcească
viaţa să mă limpezească
păsări uitate încearcă
zadarnic
să mă subţieze
acoperindu-mi faţa
cu straturi de umbre
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
ieri mi-a bătut primarul în poartă cu un teanc de pliante netede și strălucitoare de trei ani nu i-am văzut mutra î...
-
mă țin lipită de buza cerului, ca un timbru imaginat pe fața timpului îndemn inima la pas. mă pierd printre ruine las loc fluturelu...
-
foșnetul din tine o să îţi acopere ochii în prag de noapte singur cu umbra ta îmbrățișând albastrul cerului întunericul o să se scurgă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu