am rămas cu privirile întoarse
printre ierburi amare
şi rădăcini gândesc
apostolic:
,,sunt,, melancolică
din tată în fiu
scriu epistole ciudate
pe sub pielea mea cutanată
stau
cu spatele rezemat
de urechea întredeschisă
a cerului şi
evadez secular
nemaifăcându-mi temele
de suflet
sărbătoresc
o nouă înviere
sub cupola spartă
a unui alt neam
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
ieri mi-a bătut primarul în poartă cu un teanc de pliante netede și strălucitoare de trei ani nu i-am văzut mutra î...
-
mă țin lipită de buza cerului, ca un timbru imaginat pe fața timpului îndemn inima la pas. mă pierd printre ruine las loc fluturelu...
-
Oare vei mai veni, TU, cititorule, Pe vârfuri de zare, Flori de pe inima mea Vei mai culege? Auzului decopertându-i ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu