mama s-a îmbrăcat
în straie de lumini
a coborât până la râu
să mai vadă o dată
cum mor mioarele
pe când
flutură
deasupra
satului
steagul alb
,,libertate!!!,, strigăm noi
copiii destupând pământul
,,egalitate!!,, ne răspund mioarele
cu răsuflarea sugrumată
pătrund în amintirea
unor fapte
despre care nu
am mai putut scrie
de peste un an
mama s-a aşezat
lângă nucul
de la poartă
crescându-mi
literele în palmă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
ieri mi-a bătut primarul în poartă cu un teanc de pliante netede și strălucitoare de trei ani nu i-am văzut mutra î...
-
mă țin lipită de buza cerului, ca un timbru imaginat pe fața timpului îndemn inima la pas. mă pierd printre ruine las loc fluturelu...
-
Oare vei mai veni, TU, cititorule, Pe vârfuri de zare, Flori de pe inima mea Vei mai culege? Auzului decopertându-i ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu