mă prefac anonim
multiplicându-mă zilnic
alerg într-o icoană cu îngeri călări
nu-mi uit obiceiurile stereotipe
fac şi eu ce pot
sunt doar un om
cu mâinile înfipte
în piept îmi plimb
păpuşile însângerate
peste-o întindere de fapte
zăpezile se-ngroaşă
succesiv/progresiv/regresiv
mă prefac anonim
într-o fericire a
frângerilor tac
imponderabil
impenetrabil şi rece îmi
răsfoiesc în grabă cărţile
eu-absolventa cuvintelor
executate cu o mitralieră
încărcată cu păsări decapitate
-moment insignifiant de
viaţă efemeră-
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
ieri mi-a bătut primarul în poartă cu un teanc de pliante netede și strălucitoare de trei ani nu i-am văzut mutra î...
-
mă țin lipită de buza cerului, ca un timbru imaginat pe fața timpului îndemn inima la pas. mă pierd printre ruine las loc fluturelu...
-
Oare vei mai veni, TU, cititorule, Pe vârfuri de zare, Flori de pe inima mea Vei mai culege? Auzului decopertându-i ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu