acum.
mă uit pe furiș prin fereastra timpului mama
își potrivește bine mâinile de ceară apoi
piaptănă alene părul și mă privește stins
îmi face semn prin norul de ceață
să o las
aici e totul bine
nu se mai aud pocnituri
din bice oamenii
au alte preocupări
nu mai sunt așa de
atenți la detalii
aici poți să fii tu
cu adevărat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
ieri mi-a bătut primarul în poartă cu un teanc de pliante netede și strălucitoare de trei ani nu i-am văzut mutra î...
-
mă țin lipită de buza cerului, ca un timbru imaginat pe fața timpului îndemn inima la pas. mă pierd printre ruine las loc fluturelu...
-
Oare vei mai veni, TU, cititorule, Pe vârfuri de zare, Flori de pe inima mea Vei mai culege? Auzului decopertându-i ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu