trofeul nopţii

încerc să îmi urc umbrele spre cer
genunchii mi se aşază pe sub treptele de fum
trec prin mulţimile amuţite acoperind cu palmele
primăvara lui două mii doisprezece
acum când s-a înăsprit gustul pâinii
simt cum mi se zbat iar ochii
în mâna stângă şi
trec de pe o
margine pe cealaltă
drumurile astea
când oare s-au surpat
..............................................................
călătorule poveştile mele
sunt scrise cu degete de sânge
ierburi şi vise mi le-au colorat
sunt pasărea albă a nopţilor târzii
vânătorii inimilor*stea
m-au câştigat