nu plânge, calliope!

http://ioanbistriteanul.ro/articles.php?article_id=14



mă-nchid în ochiul meu
de sticlă trupul mă strigă
într-o numărătoare abstractă:
-nu plânge, calliope, nu plânge...
şi se face iarăşi noapte,
în curând perdeaua neagră
va sparge valul îmi va coase
gura cu firele de plumb.
surâsul îngheaţă stins
lacrima de jad
se agaţă de marginile cerului
cu stâlpii falşi ce mă apasă
oracolul deschide gura:
-nu plânge, calliope!
în buza timpul
săpăm
săpăm noi labirinturi
şi iar se face zi şi
iar se face iarnă
o altă iarnă aproape neagră cu fulgi
de fluturi galbeni
răsturnaţi pe gene.
-nu plânge, calliope...
strig 
pământului care-mi desface
rana.

P.S.: Grafica volumului meu gothic II- Urme vechi este realizată de Roxana Barbu.