Îndemn

nu te-ndoi de mine!urmează-mă!
e mâna mea de fum(sau poate e același drum)
ce-adună șoaptele amare uitate-n semne de întrebare..
şi iarăși mă petrec lăsând blestemele
să amorțească-n arzătorul cerc.
înspre apus se-neacă marea tulburată,
din cioburi te refacs-asculți povestea toată,
povestea noastră veche cu:„a fost odată...”.
oooooooooo, n-asculta sirenele năuce
sau vântul care urlă în răscruce.
auzi? sunt eu și zac nătâng,sau vocea mea ascunsă în adânc
.deschide ochii! dă-mi mâna!voi bate cuie-n braţul stâng,
dar nu scrâșni!dă-mi palmele pe rând
nu te-ndoi de mine ,şi-ai să vezi, doar palmele
ți le-ncrustez, și, poate fruntea ți-o păstrez.
privește! icoanele de aseară au chipuri de zăpezi,
Nu te-ndoi, a nu știu câta oară,doar trebuie să crezi.