te chem

iubirile mele nerotunjite încă
șoapte sacre ascunse-n trup sălbatic
puncte de cenușă presărate la margine de scară
înfloresc în nopțile tale albe iubite și-mi sapă
în sânii aprope sferici urme adânci
copilării uitate
zdrențuite/adormite/ mâini aspre desfrunzite
sub clopotul de plumb pleoapa ta stângă îmi sugrumă
deșteptarea și mă întreabă cutremurată
de-acele flori ascunse-n inimă de munte
ce ai făcut cu ele
orbită de demult

ascultă
zilele acestea prea înalte care ne trec peste genunchii șubrezi
corole asfințite peste o noapte moartă
ține-mi în ochi
clipele sfărâmate de-acum
poți să mă trăiești
tu viață
fără legământ
am numele bolnav și
strig luminii
de dincolo de timp
te chem pe tine toamnă
sinucigașă mea mireasă-ndoliată
cu urmele tocite cu foi mototolite-n buzunare
cu poemele ciobite în ramure de cedru
te chem iubite/fulger de alabastru
acoperindu-mi cu ale tale buze
o parte din mormânt