înțelegând/ce e iubirea

uneori crește în mine o frică
aidoma frunzelor de dud și
mă umplu cu viermi de mătase
respirând puțin câte puțin prin
fiecare ghem care mă țese și
mă încolăcește împrejurul crucii
ca pe o coroana cu frunze negre și
flori din plastic albastre abia atunci
înțeleg că
tu ești bărbatul care și-a uitat în mine
toate visele în care nu m-am putut vedea
niciodată pentru că ei mi-au scos ochii și
au infipt adânc în sânii mei degetele descărnate
iar eu am înghițit la repezeală toată lumina și
sângele a început să-mi curgă straniu/ un pârâu
proaspăt prin vene/înțelegând/ce e iubirea/
o să deschid odată timpul în care din noi
vor zbura gărgărițe și fluturi