o moarte rebelă s-a rătăcit prin
creierii munților scurmă cu
gheara în pântecul pietros
o moarte rebelă îmi lipește
flori de gheață pe tâmple
port diademele de aur
le asortez cu tusea cu
sclifoseala pisicilor aristocrate cu
mănuşile mele încă verzi
sărut de dincolo
de ferestre
uitat atunci
când te-am chemat
să visezi miracole goale
să vezi până unde poate duce trupul
cerului scara
când amurgești
destrămându-ne zarea ca
pe o cupolă aprinsă
peste hora nebună
a celorlalți rătăciți
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
ieri mi-a bătut primarul în poartă cu un teanc de pliante netede și strălucitoare de trei ani nu i-am văzut mutra î...
-
mă țin lipită de buza cerului, ca un timbru imaginat pe fața timpului îndemn inima la pas. mă pierd printre ruine las loc fluturelu...
-
Oare vei mai veni, TU, cititorule, Pe vârfuri de zare, Flori de pe inima mea Vei mai culege? Auzului decopertându-i ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu