gândurile mele...despre unii oameni

unii oameni s-au născut din flori și din fluturi au
buzele îmbrăcate într-o mie de
petale parfumate cu zâmbet de naiadă și
alunecă în zori pe marginea dumbrăvilor topinduse-n râuri de
soare adună visele în straturi reavăne cu pământuri sacre

le stropesc în razele lunii cu boabele de rouă și cuvânt

neobosiți străjeri ai cetăților străvechi îngropă armele și-armura în
temeliile surpate și așteaptă ramura de măslin să înflorească






unii oameni au frumusețea tovarășă de suferință și
cântă plângând/ cu trupurile împrumutate
eterice
pline de sevă
ei trec pe lângă țărmul mării
sprijinindu-l
și simt că niciodată nu le este frig...