sunt bătrână azi
am pielea striată
de arbore căzut
mă cațăr peste ruine și cânt
cu o pană răsădită în
tâmplă
m-aplec
scriu
epitafe
mâna îmi tremură
ca o vioară
atingerea arcușului
mă risipește
prin văzduh
devin stăpâna
învelită-n sticlă
freamătul mă sfarmă
din miile de cioburi
mă adun
-pumnal însângerat
- ștergând amurgul
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
ieri mi-a bătut primarul în poartă cu un teanc de pliante netede și strălucitoare de trei ani nu i-am văzut mutra î...
-
mă țin lipită de buza cerului, ca un timbru imaginat pe fața timpului îndemn inima la pas. mă pierd printre ruine las loc fluturelu...
-
Oare vei mai veni, TU, cititorule, Pe vârfuri de zare, Flori de pe inima mea Vei mai culege? Auzului decopertându-i ...
2 comentarii:
Foarte trista. Nota 11 cu felicitari. Cu respect.
multumesc, dar fizic nu sunt chiar...așa bătrână
Trimiteți un comentariu