călătorește poezia mea
înspre o altă lume
neștiută în pânza marilor iluzii
nechemată târându-și ofranda
ochii mei cred că doar distanța
de la inimă la trup ne mai desparte
..........................
privesc peste timp
o jumătate de trandafir
îmi acoperă fața
din ce în ce mai neclară ca o oglindă ascunsă-n surdină
poezia mea te însoțește mereu și mereu
într-o lumină nu tocmai întunecată
își croiește calea ca aburul cald
răcorește răsuflarea:
-o amintire pe jumătate neuitată-
joi, 30 aprilie 2020
ars poetica
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu