convertire în albastru

sunt eu! sunt aici

și te aștept sub umbrele înserării
la margine de eden destrămat
sinedriul ne-a convertit în albastru
stropindu-ne cu lacrimi
dospite-n râul galben
suntem sihaștrii unui neam apus.

dar am vești noi. pentru tine
am adus carte.
ia-mi în palme
mâinile ude și hai să plângem limpede
într-un singur pumn,
pentru fericire,
pentru fiecare în parte
până se trezește soarele vreau
să fiu închisă înlăuntrul insulei deșarte
să mă acoperi cu frunze și să le spui:

-aici zace Ea
pentru că nu a vrut
să-mi înflorească în palmele calde...

iar astrul, în dărnicia lui,
o să-ți usuce obrajii
spulberând ploaia
care clocotește ca o furtună
alăturea de culcușul șarpelui
...................................................
sărutul lui iuda stoarce 
boabele de rouă
în trupuri uscate.