Din punctul lui Nadir

Aș vrea la tine să mă chemi,
Când îmi mai treci prin gânduri,
Cu pas ușor să mă petreci,
Când se adună-n slove reci
aceleași spulberate rânduri.

Cu palmele să mă atingi
Pe fruntea îngreunată.
Și dacă-ți stau în cale,
În șoapte să mă chemi,
Să știu că nu-s uitată.

Pe căi de-abis dac-am umblat,
Grăbindu-mi, câteodată, Pasul,
Pe tine doar te-am căutat,
Și, uneori, din punctul lui Nadir,
Oprit-am pentru tine, CEASUL.

Dar timpul s-a întors din mers,
Cernându-și geana peste tine,
Şi eu te mângâiam cu desuetul vers,
Ca gândul tău să se îndrepte, iar
Spre  haosul din mine…