scriu despre fericire
despre coborârea ei
în neant despre viaţa
care palpită în pieţe
cu tarabe burduşite
viaţa asta aşa de cunoscută
e ca o reţetă
uşor nesigură
preparată din visuri
surogat de înlocuit cafeaua
dimineaţa nu ne mai batem capul
cu schimbul valutar
câteva ceasuri
şi-au încurcat înadins limbile
în rest
totul decurge
conform planului
auzim clar
ticăitul pereţilor bolnavi
facem economii
până simţim dureros
cum ne cresc
aripi aspre de lilieci
e o deghizare
despre care tot scriu
pentru că încerc să înţeleg
cine pe cine ia de piept
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
ieri mi-a bătut primarul în poartă cu un teanc de pliante netede și strălucitoare de trei ani nu i-am văzut mutra î...
-
mă țin lipită de buza cerului, ca un timbru imaginat pe fața timpului îndemn inima la pas. mă pierd printre ruine las loc fluturelu...
-
Oare vei mai veni, TU, cititorule, Pe vârfuri de zare, Flori de pe inima mea Vei mai culege? Auzului decopertându-i ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu