uneori îmi abandonez sufletul
în mâna unui copil orfan
am deplină încredere
doar în intuiție mă
dezvelesc de
straturi lutoase
ca de nişte frunze.
-argintiaţi-ochii mei
încep a dezmembra
văzDuhul
sunt Eu
alunecat
la poalele cetății.
Și stau Aici până
se închide Poarta
cerului-cerşind lumina
la umbra singuraticei Raze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu