filmam cu o camera
a sentimentelor ascunse
realitatea părea mult perimată
un om un câine un copil
imaginile se estompau
se amestecau
cadrele intrau unele în altele
totul e un vis îmi zic
sunt abandonată
înapoia ușilor uitate
e o problemă de nuanțe
gândesc aici
au început toate patimile
aici se numără zilele grele
gândesc.
gândesc?
sau gândul mi-l amăgesc
așa ca și cum ți-ai amăgi starea de sete
cu dulcețuri amare străpezite
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
ieri mi-a bătut primarul în poartă cu un teanc de pliante netede și strălucitoare de trei ani nu i-am văzut mutra î...
-
mă țin lipită de buza cerului, ca un timbru imaginat pe fața timpului îndemn inima la pas. mă pierd printre ruine las loc fluturelu...
-
Oare vei mai veni, TU, cititorule, Pe vârfuri de zare, Flori de pe inima mea Vei mai culege? Auzului decopertându-i ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu