je ne regrette rien

je ne regrette rien
edith piaf îşi întinde o mână
spre mine artroza ei pulsează
moartea trece razant
prin sufletele noastre
descătuşându-ne plămânii
plânsetul meu agonozează
plânsul ei înviază
prunele verzi

padam padam padam



învechitul pick-up tropăie
cu cizme cazone peste tăcerile mele pustii
se aşază un strat de uitare
ca un bolnav cu umerii căzuţi
gem ascuţindu-mi auzul
şterg geamul de umbrele înserării
atârnă flori de liliac
şi caut febril
în culcuşul norilor
mâinile ei umflate
se rostogolesc refrigerate
înflorindu-mi plămânii îmi suflă în ureche aburul aspru al nebuniei
mă zbat ca pasărea decapitată şi tremur
dincolo încolăcind
limbile lumii să
îmi fac funie nouă
de sânzurat