cu o singura bretea
atârnând
umlpe străzile cu
păsări de
demult
zăpezile nu mai au
urme împrăștiate
jilave și noi pășim cu
grijă printre goluri
cu degetele în trup
crescute
ni se părea că
suntem tot
mai proaspeți
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
ieri mi-a bătut primarul în poartă cu un teanc de pliante netede și strălucitoare de trei ani nu i-am văzut mutra î...
-
mă țin lipită de buza cerului, ca un timbru imaginat pe fața timpului îndemn inima la pas. mă pierd printre ruine las loc fluturelu...
-
Oare vei mai veni, TU, cititorule, Pe vârfuri de zare, Flori de pe inima mea Vei mai culege? Auzului decopertându-i ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu