fierb în toate durerile lumii
nici nu ai crede
nu-i așa prietene
mă privești
că pe o nălucă
de după ochiul de cristal
îţi apar rece şi
fără de vlagă
te faci că simți
.................................................
mi-e inima clocot
albastru şi strigăt
e ca şi cum m-ai disloca
din propria mea stare
e ca şi cum m-ai plânge
înapoia unor visuri deșarte
seară de seară înfofolit în
umbre solitare
reliefându-mi
globul de cristal
ca pe o aripă fugară
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
ieri mi-a bătut primarul în poartă cu un teanc de pliante netede și strălucitoare de trei ani nu i-am văzut mutra î...
-
mă țin lipită de buza cerului, ca un timbru imaginat pe fața timpului îndemn inima la pas. mă pierd printre ruine las loc fluturelu...
-
Oare vei mai veni, TU, cititorule, Pe vârfuri de zare, Flori de pe inima mea Vei mai culege? Auzului decopertându-i ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu