ca si când nu s-ar fi întâmplat nimic

sunt un far crescut din trupul mării Sunt
o mantie putrezită-n nisip
am săpat gropiLE comune
să îmi înmormântez oaspeții
parfumați de geruri
la cina cea de taină
am să ÎI decojesc DIN trupul nopții și
o să le servesc porții proaspete de întuneric
.............................................................
mâinile copiilor se ridică a rugă
mame autiste își ascund pântecele plin
o să fie lună nouă
(lună nouă/îmbrăcată-n bob de rouă/hai alungă visuri crunte/ peste ochii de pe frunte și te-mbracă-n nor de vară/ încălțată-n primăvară)
........................................................................nu
nu dulcețurile ne fac sufletul mai bun NICI OŢETUL
TRUPURILE PREA ACRE
DAR NOI TOT
VOM aprinde focuri 
LE VOM arde zările cu flăcări de lumini
o să le arătăm că unde e plin paharul
se scaldă morții DIn cămară ŞI
AM puteA pleca închizând ușa
fără scârțâit
fără asfințit
așa
ca și cum nu s-ar fi întâmplat
..............................................
nimic
mișcări revolute mă pierd
mă caută și mă întorc din drumuri
FĂRĂ DE SFÂRŞIT