noaptea strigoilor

.în clipa asta, ceasul,
la mine-n frunte, s-a mutat,
și-mi ticăie secundele deșarte.
tăcerea mea, prea mult te-a așteptat,
dar te știam aproape şi departe.

cu palmele de jad aș arde pragul
ce ne-a însemnat în ochi uitarea
și numai ție ti-aș cânta,de dragul
apusului ce ne aprinde marea.

privește-mă în ochiul de mărgean!
nu întoarce iar spre zări privire,
(coboară-te din soclu-ți marmorean)
să-ţi  desenz, pe frunze iar iubirea.


(sunt eu, pierduta de demult
găsită-n vise de smarald,
sunt eu, și iarăși pasul ți-l ascult,
când mă petreci pe-al înserării prag).

azi suntem singuri, amândoi şi
ne peTrecem rar prin templele preasfinte,
tăcuți, cu ochi înroşiţi, de jar, ca doi strigoi
ieșiți de dincolo, de sub morminte...