Dorina Neculce

vineri, 4 ianuarie 2013

un ceas

un ceas fără de limbi
îmi vorbeşte
între un tic şi un tac
note fugare într-un cântec
-tăcere-
a mea
a multora
trecutul e doar nevoia
de a căuta
prin tine
prezentul trece
cu mâinile împreunate
ca o închinare
într-o catedrală pustie
cu îngerii zburând
din vitralii

un ceas fără de limbi
îmi pune degetul pe rană şi
viaţa îmbrăcată sumar
va trece pe un drum cotit
râzând a o czvârcolirile
cu mâinile pe burtă
închisă înlăuntrul pleoapelor tale
un gol fără de margini
te va cuprinde

în clocot(fremătând)

pe nisipul fierbinte
paşii mei
alături de cine
îmi vor aminti
cât de repede am să mă întunec
ascunsă în pumnul peretelui de plumb
izbesc înserarea şi mă rog
în palidul vânt
să mi se deschidă larg fereastra
să pot pricepe o dată
unde au dispărut
trandafirii metalici unde
s-au ascuns stropii şi
până când moartea ne va trage
peste ochi perdeaua
pasul florilor carnivore
până când ne va amuţi surâsul
dincolo
(sub memorie)
până când
trupul ne va mai da în clocot
fremătând

străpuns absurd

lasă-l nu îl mai goni
nici când ochii lui
s-au ascuns nu
ți-ai sfâșiat chipul
pieptul nu ți l-ai sfârtecat
și iată zorile te-au străpuns absurd
irizând văzDuhul
s-au întors cocorii
alunecându-ți aripa dreaptă
cu foșniri deșarte
e primăvară ai stigat iar
vor trage lunatecii brazdele
peste ogorul de cuvinte trupul asudat
ți-l vei apleca
robule rob al nopților
răstignite în valuri de iluzii
te vei scălda
gura cu nisipuri mișcătoare
astupând-o fiu al jertfei fiindu-ți chipul în
care oglindă ți se va despica venele
în care unde ți se vor desprinde
înflorindu-ți zâmbetul
tot tu îmi vei fi
carnea cea flămândă
pe care am să o trăiesc