În zile arzătoare și fierbinți,
Aș vrea sărutul apei,
Pe trupul tău de astru,
Zănatic să îl simți.
Să-ți potolească setea
Din suflet și din gând,
Cu tine pe cărarea vieții
Să mă trezesc peregrinând.
Spre locuri reci şi neștiute,
Acolo unde, se zăresc, adesea,
Fori cu trupuri nenăscute,
Şi suflete cu inimi supte...
Și mâini, și ochi, și necuvânt,
Iar soarele-demonic
Să uite focul ce se stinge
În inimă arzând.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
ieri mi-a bătut primarul în poartă cu un teanc de pliante netede și strălucitoare de trei ani nu i-am văzut mutra î...
-
mă țin lipită de buza cerului, ca un timbru imaginat pe fața timpului îndemn inima la pas. mă pierd printre ruine las loc fluturelu...
-
Oare vei mai veni, TU, cititorule, Pe vârfuri de zare, Flori de pe inima mea Vei mai culege? Auzului decopertându-i ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu